Dragostea? S.F.

{ martie 15, 2012 @ 9:57 pm } · { aberatii, Versuri }
{ Tags: , , , , , , , } · { Comentarii (5) }

Astept, stii? Si ma intreb, cand vei veni?
De ce te-ai instrainat
Cand tu aveai aici tot ce-ti puteai dori;
De ce, suflet neimpacat?

Incep s-alerg. Incotro? Spre tine!
Dar tu inger sfios te-ndepartezi
Nu pleca! Oare chiar nu vezi,
Ca-as da orice pentru o ora de iubire?

Vad oameni zambind pe strada.
Ii amuza suferinta mea?
Acel zambet e de fatada?
De ce ai dispartut din viata mea?
De ce nu mai esti aici sa imi raspunzi
Cand te intreb de ce?
Ai sange rece…
Nici macar o secunda nu ai intors capul spre mine
Ai crezut ca te indrepti spre “mai bine”
Iti simt regretul, suferinta,
Ori cat de mare  e distanta…
Acum, o sa platesti pentru nepasarea ta!
De ce sa suspin… Pentru ce?
Cand tu ai crezut mereu ca dragostea e un S.F.

Peisaj de primavara

{ martie 2, 2012 @ 5:31 pm } · { aberatii, Versuri }
{ Tags: , , , , , , , , , , , , , } · { Comentarii (8) }

M-am trezit, e dimineata!?
O alta zi, nici o schimbare.
Aceeasi oameni fara pofta viata
Lipsiti de culoare, de orice nuanta.

Vad viata doar in alb si negru.
Intr-un continuu mars funebru
Spre munca, griji, copii,
Sunt toti la fel – mii si mii de copii!

Citesc teama in ochii lor.
Asteapta nerabdatori la semafor;
Fug – nici in spate nu se uita -
Se ascund de propria lor umbra.

Ii bantuie trecutul,
Vanati de propriile secrete
Dar ochii dau de gol totul
Aceste porti catre suflete…

Peisaj macabru, umbrit uneori
De zambetele copiilor,
Fiinte pure. Macar de-ar sti,
Ce-i asteapta si cum vor sfarsi
Pe caile-ntortocheate ale vietii.

Ma intristeaza, stii?
Aceeasi imagine in fiecare zi.
Aceeasi cursa. Premiul? Banii.
Dar cum altfel poti sa fii?

Aberatii

{ noiembrie 3, 2011 @ 4:47 pm } · { aberatii, Versuri }
{ Comentariu (1) }

Viata-i ca o scara
Cu o mie de trepte
Si oricat de greu as urca,
Timpul poate sa m-astepte.

Ciudat, nu am rau de inaltime
Dar am ramas blocat
Dupa ce-am urcat, ca un impiedicat,
Nu mai am de ce sa ma pot tine.

De ce m-ar tine cineva?
Cand eu n-am tinut la si de nimic
In toata viata mea.
Cand mi-am pierdut toate asteptarile
Si nu mai vreau sa fiu asteptat
De oameni ca metaforele
Greu de inteles, greu de explicat…

Metehne…

{ iulie 17, 2011 @ 8:39 pm } · { aberatii, Versuri }
{ Comentarii (3) }

Sunt chemat in instanta; sentinta pare grea:
Ma cearta constiinta.
Poate a venit vremea
Sa nu mai fug de umbra mea…

Sa imi aduc aminte cine sunt…
Cine sunt? Sunt un oarecare pe pamant
Si-acest oarecare si-a pierdut esenta din cuvant
Nu mai e in stare sa termine un rand…

Sa incheie povestea. Dar cum poate termina?
Daca nici acum nu stie de ce ea
A plecat atat de repede?
Poate nu a inteles ca unii oameni au metehne…

Un ciudat

{ iunie 25, 2011 @ 1:07 am } · { aberatii, Versuri }
{ Comentariu (1) }

De ce se uita toti ca la un ciudat?
Pierdut sunt in lumea voastra de…
De ce sa ma opresc acum?
Oricum pentru voi sunt un nebun…

Singur, trist, dezorientat…
Ma intreb de unde vin,
Si unde am plecat?
Nu-mi gasesc loc intr-un univers infim..

Pierdut

{ iunie 20, 2011 @ 12:37 am } · { aberatii, Versuri }
{ Tags: , , , , , , , } · { Comentarii (7) }

Coala s-a facut straina
Si inspiratia pare ca n-o sa mai vina,
Se lasa asteptata, n-o sa vina niciodata.
Paralizata-i mana toata…

Mai zgarie cuvinte, fara inteles.
Nimic nu mai are sens,
Se pierd ideile, se pierde timp
Si totul prinde un alt ritm.

Pana si pixul se impotriveste,
Refuza o ultima scriitura;
Parca pasta-i sa facut ura
Si in ciuda coala mazgaleste.

Unde-i acel eu pierdut?
Daca scrisul nu mai e perceput
Arunc un ultim strigat, un ultim scancet:
Unde-i acel eu pierdut?

Lume!

{ iunie 20, 2011 @ 12:28 am } · { aberatii, Versuri }
{ Tags: , , , , , , , } · { Comentariu (1) }

Am uitat tot ce imi pasa, am uitat de mine,
Mi-am pierdut vremea cu toate nimicurile
Dar azi trag draperiile:
Ma izolez de tot ce-nseamna lume!

Lume! Valorile morale-s acum doar simple glume.
Doar in niste foi mai gasesc calmul sa pot spune
Tot ce simt…sa rostesc incet un nume,
Al copilului disparut in lume fara urme…

Un vers

{ iunie 16, 2011 @ 10:20 pm } · { aberatii, Versuri }
{ Tags: , , , , , , , , } · { Comentarii (2) }

O pauza,  intrarea in uitare…
Ultima dorinta…restul este nepasare
Doar doi ochi albi, mai privesc dara de sange;
Cuvantul e sange si din sange e cuvant,
Cuvantul invie sau baga in mormant.
Rasuflarea calda in timp se stinge..
In maini  se infig carlige,
Sufletul incepe sa strige,
Stiloul pe coala plange,
Se zbate si invinge-
Explozie de vise si trairi,
Cimitir de amintiri,
Scormonit si dezgropat.
Toate-n cap s-au dat peste cap!
Renasc inchipuiri,
Lasand morminte goale si intunecate,
Renasc vechile firi,
In inima se face noapte…

Furnici cuprind trupul neputincios;
Tremur, tremurul pana la os.
Totul e curios…
Se pierd ideile,
Dispar stihiile,
Si pana ce primul cuvant din minte-a fost scris,
Dispare tot ce-a fost descris…

+,- ∞

{ iunie 15, 2011 @ 12:44 am } · { Uncategorized }
{ Tags: , , , , , , , } · { Comentariu (1) }

Totul va incepe unde am sfarsit,
Unde am sfarsit tot ce mai puteam sa zic;
Atunci nu o sa mai pot face nimic
si o sa dispar in infinit.

Sunt coplesit… Sunt un fir de nisip in fata eternului
Si-n spate-i un trecut zbuciumat de tornadele timpului.
Ca orice muritor, mai doresc cinci secunde
Sa ma intorc… Dar unde?
Sa ma intorc sa remediez macar imaginar
Tot ce am gresit. E in zadar!

Incep sa inteleg… Sunt doar un pion
Si viata e tabla de sah.
Dar mi-am ocupat locul ca un pilon
Pana jocul s-a terminat. Ah!

Multi gandesc ca mine – sunt un oarecare.
Faptele raman deci timpul n-o sa ma omoare.
Nu vor disparea cuvintele pe care eu le-am scris
Le vor gasi copii din copii mei. Ma vor ridica din abis.

Pentru cei care vor citi,
O sa ma caute si nu ma vor gasi,
Dupa ce voi fi murit
Voi disparea intre plus si minus infinit.

Vis de iarna

{ iunie 15, 2011 @ 12:29 am } · { Versuri }
{ Tags: , , , , , } · { Scrie un comentariu }

Mii de cuvinte vin in soapte
Desi sunt singur in noapte
Imi alunga boarea de singuratate
Mii de covinte cristaline
Coboara din cer sa m-aline
Valuri de vise sticlind
Se topesc si ma ating
Imi ating pleoapa grea
Dictand alt vers pe coala mea
Un covor de catifea
Fiica anului, mi-a daruit
Care imi lumina seara
De cate ori l-as fi privit
Si un roi de fluturi moi
Am primit din cerul sur
Fugind, din ei am prins doar doi
Desi erau mii trasi printr-un ciur
Daca tu ai fi aici
Ar deveni un paradis
Acesta e un vis
Mi-l implinesti? Ce zici?

« Articole mai vechi
Follow

Get every new post delivered to your Inbox.